Adolescenta este perioada care face trecerea spre maturitate sau de la copil la adultul cu o identitate distinctã si acceptatã, construitã constient. Aceasta implicã: definirea personalitãtii, desãvârsirea sexualitãtii si statuarea unui nou tip de relatii cu anturajul, care înseamnã integrare deplinã în societate si recunoastere.

În acest cadru ea reprezintã un univers psihologic complex si dinamic, marcat de numeroase contradictii, în mare parte strãine adultului, care a uitat prea repede propriul trecut, sau care a rãmas doar cu amintiri selective mult prea rigide. Este un univers psihologic caracterizat prin transformãri profunde si rapide, specifice perioadelor de tranzitie, procese subordonate, directionate si impulsionate de dorinta si nerãbdarea adolescentului de a depãsi complexul inferioritãtii infantile, respectiv de nevoia de emancipare si integrare socialã.

În mod obisnuit, adolescentul îsi doreste realizarea constientã a unei fiinte socializate cu un loc al sãu, o valoare recunoscutã si o identitate distinctã care sã-l defineascã si sã-i permitã sã se recunoascã pe sine dintre ceilalti. Subliniem acestea deoarece, în intimitatea sa, adolescentul este bine intentionat. Pentru realizarea acestor obiective el dispune de un sistem complex de procese maturative indispensabile, complementare, interdependente si, subliniem, concomitente. Ele interactioneazã necontenit între ele, realizând structuri intermediare foarte mobile. Dintre procesele maturative retinem:

• 1. – dezvoltarea constiintei de sine;
• 2. – negarea identitãtii infantile;
• 3. – alegerea unei noi identitãti;
• 4. – construirea, impunerea si recunoasterea socialã a noii identitãti.

Ele sunt procesele psihologice de fond care oferã adolescentului atât sansa realizãrii sale sociale, cât si riscul deturnãrii cu usurintã de la adevãrata lor menire: integrarea adolescentului în comunitate.

Transmisia familialã reprezintã un factor de vulnerabilitate major pentru tulburãrile de comportament alimentar, la cei cu istoric familial de tulburãri de acest tip, tulburãri de spectru afectiv, tulburãri de anxietate, OCD (tulburare de tip obsesiv-compulsiv) si obezitate. Tulburãrile de dispozitie sunt de aproximativ 4 ori mai frecvente la familiile în care existã indivizi cu tulburãri de comportament alimentar, decât în comunitate. Mecanismul prin care istoricul familial predispune la tulburãri de comportament alimentar este necunoscut.

Tulburãrile de dispozitie, anxioase si OCD în copilãrie si aparitia precoce a trãsãturilor de personalitate de tip perfectionist par sã fie factori de vulnerabilitate majori în dezvoltarea tulburãrilor de comportament alimentar, în special a anorexiei nervoase.

La tinerele femei cu o stimã de sine nu foarte înaltã, tachinarea de cãtre familiile lor, de prieteni, sau influentarea lor de cãtre niste persoane autoritare (medici, asistenti medicali, profesori, antrenori) legat de nevoia de a-si modifica forma si greutatea contribuie la vulnerabilitate. Nu rareori, copiii se cântãresc la scoalã, de cãtre sora medicalã, din diferite motive, dar aceasta reprezintã un stress ce se acumuleazã de-a lungul timpului.

Studiile pe gemeni aratã cã în 17-46% din cazuri existã factori de mediu necunoscuti.

Meseria si interesele vocationale interactioneazã cu alti factori de vulnerabilitate, crescând probabilitatea dezvoltãrii tulburãrilor de comportament alimentar. La adolescente, urmarea scolii de balet creste probabilitatea anorexiei nervoase ce cel putin 7 ori. La bãieti, practicarea luptelor corporale se asociazã cu aparitia sindroamelor totale sau partiale în sezon cu circa 17%. Desi aceste activitãti atletice selecteazã tinerii perseverenti si perfectionisti de la început, presiunile privind greutatea si forma corporalã duc la probabilitatea aparitiei tulburãrilor de comportament alimentar.

Influenta stilului de functionare al familiei ca factor predispozant a rãmas controversat. Luat separat, stilul de functionare al familiei nu este nici necesar, nici suficient pentru dezvoltarea tulburãrilor de comportament alimentar. Ca în majoritatea tulburãrilor psihiatrice, si în tulburãrile de comportament alimentar, stilul disfunctional familial actioneazã ca un factor nespecific.

Din fericire, rutina de a blama familia si presupunerea cã ei sunt factorii cauzali pentru tulburãrile de comportament alimentar la copil, a diminuat. Dat fiind prezenta altor factori de vulnerabilitate, în familiile dezorganizate creste frecventa anorexiei nervoase.

Expresia emotionalã negativ crescutã în unele familii care blameazã ceea ce se întâmplã cu pacientul, reprezintã alt stressor nespecific. Trauma care apare ca urmare a abuzului fizic, emotional sau sexual contribuie cu desãvârsire la aparitia, în viitor, a unor tulburãri psihiatrice, dar nu existã specificitate pentru tulburãrile de comportament alimentar, dar ori de câte ori existã un istoric de abuz sexual este necesarã o atentie deosebitã.

Contributia prezentatoarelor de televiziune la supraaprecierea valorii siluetei si a dietelor rãmâne controversatã. Recent, studiile de la Fiji sugereazã cã introducerea în televiziunea popularã a programelor în care este veneratã silueta subtire si este stigmatizatã obezitatea a determinat rãspândirea utilizãrii dietelor si au apãrut noi cazuri de anorexie nervoasã. Factorii etnici si rasiali nu sunt nici protectivi, nici predispozanti pentru tulburãrile de comportament alimentar. Vulnerabilitatea datã de acestia este legatã doar de gradele în care sunt promovate pierderea în greutate sau schimbarea imaginii, în societate.

Orientarea homosexualã la bãrbati este un factor predispozant dovedit, nu datoritã orientãrii sexuale sau comportamentului sexual per se, ci datoritã normelor pentru dimensiunile corpului, dezvoltãrii masei musculare, care sunt mult mai importante pentru comunitatea homosexualã decât pentru cei heterosexuali. În contrast, orientarea lesbianã poate fi usor protectivã, comunitatea lesbianã fiind mult mai tolerantã privind greutatea si acceptând mai usor forma naturalã a corpului, decât comunitatea heterosexualã.

Contributia diabetului insulino-dependent în tulburãrile de comportament alimentar rãmâne nesigurã. Cele mai multe studii sugereazã cã nu existã o crestere a frecventei la tinerii cu diabet insulino-dependent, dar datele sunt contradictorii, iar prezenta diabetului insulino-dependent tip I poate depista pacientii cu anorexie nervoasã, complicând desigur, tratamentul.

 

Atitudinea adolescentelor fata de alimente si fata de propriul corp

Raportul cu alimentele si raportul cu propriul corp sunt doua dimensiuni puse imediat in evidenta de adolescentele anorexice. Pe deoparte ele afirma ca nu le este foame si au un anumit dezgust pentru alimente, pe de alta parte lor le place sa prepare mese pentru familiilor lor si resimt o placere bolnavicioasa si o anumita fericire sa ii vada pe ceilalti ingrasanduse. Ele nu se gasesc slabe, ci inca un pic rotunde la fata, la coapse si burta. Uneori slabirea lor le infricoseaza si le face sa se gandesca la moarte... mai multe