Of iertati-ma, dar pur si simplu simt nevoia sa vorbesc:(...mie rusine sa port tricouri si maieuri....si spatele e tot cu grasime, nu mai vorbesc de abdomen...Plus ca mai exista si vergeturile de care nu pot scapa toti prietenii ma cheama la piscina, dar sunt nevoita sa ii refuz, si asa se cam rup si prieteniile noastre:((stau aici, ma uit la mine si plang...)iar am mancat mult....nu am nici un chef sa fac acum exercitii, sunt ca un balon gata sa explodezee!!!Am avut piercing in buric, ei bine...l-am scos cu gandul ca nu il voi putea arata (speram sa nu fie asa, am indurat durerea si degeaba)Vreau doar sa arat si eu ca o adolescenta cu abdomen perfect, nu ca o femeie insarcinata!!!
Va rog dati-mi sfaturi...nu exista ceaiuri pt arderea grasimilor de pe abdomen?(scuzati dar chiar ca sunt disperata)
Cui i se intampla la fel?
aaa...era sa uit!!! Vreau si eu sa umplu sutienul any solutions?:D..trebuie sa existe ceva si pentru astea:D
scuzati ca va incarc cu ale mele....unghiile sunt tot fragile....se rup chiar daca le tai foarte scurt...Nu sunt niste tablete cu suplimente pentru unghii si par?:D..aaa ca tot veni vorba de par..el este subtire de asemenea si aproape ca nu creste deloc(il am scurt pt ca incepea sa cada,in august se casatoreste fratele meu , dar daca nu scap de burtica, daca nu am cu ce umple sutienul si daca nu am par lung nici nu vreau sa particip)
Sincer cel mai mult vreau sa scap de grasimea asta:(((care de altfel e aproape peste tot : abdomen, subrate,umpic mai sus de abdomen, fata,gat)...nu mai pot....nu vreau ca atunci cand se incalzeste eu sa stau inchisa in casa pt ca mie rusine sa ies:((

Draga Alexandra, ma bucur foarte tare ca ai scris; te inteleg! Treci prin acea perioada intermediara in care ai parte de ce e mai rau in anorexie si ce e mai rau la inceputul drumului spre vindecare. Adica, te afli abia in prima faza a vindecarii .

Te rog frumos sa citesti si aici: viewtopic.php?f=39&t=78

Link-ul de mai sus este extrem de important pentru a intelege, in mare, la ce te poti astepta in decursul recuperarii din anorexie. In prima faza, in care reincepi sa te alimentezi, sistemul digestiv inca nu tine pasul cu tine, asa ca digestia e, cum ai constatat si tu, proasta si ai balonari si gaze. In al doilea rand, iarasi foarte important si ai sa vezi detaliat la postarea din link, organismul isi creeaza in aceasta faza o protectie pentru organele interne (absolut necesara!), formata din aceasta depunere de grasime abdominala. E foarte importanta in aceasta faza sustinerea psihologica, pentru ca este o faza dificila, dar extrem de importanta. Organismul tau reactioneaza absolut normal, incercand sa-si creeze niste rezerve acum, intr-o perioada de relativa "abundenta" alimentara (deci cand vede ca tu mananci), pregatindu-se sa faca fata unei eventuale restrictii ulterioare, cu care a fost "dresat" in ultimul timp, cat timp ai trecut in plin prin anorexie.

Daca perseverezi in recuperare fara sa te restrictionezi in nici un fel, metabolismul tau isi va reveni la normal si corpul se va remodela, grasimea abdominala va fi redistribuita intr-un mod placut si tu ai sansa sa te recuperezi mental in continuare. Pentru ca asta e dezideratul tau final, sa poti sa te bucuri de tine, de corpul tau si de viata ta, sa poti merge cu prietenii unde vrei tu, fara grija ca arati intr-un fel anume, deci sa-ti revii psihic.
Stiu ca iti faci griji enorme in legatura cu felul in care arati - e o faza prin care trec toate fetele care se recupereaza din anorexie. Corpul tau se schimba, dar nu pentru ca ceva e neaparat in neregula, ci pentru ca se straduie sa se vindece si inca are dificultati. In aceste dificultati tu poti interveni pozitiv, ajutandu-l sa treaca aceasta faza, sa-si revina mai repede, te ajuti de fapt pe tine in intregul tau. Este absolut crucial sa nu te restrictionezi, ci sa perseverezi in aceasta stradanie de revenire pe drumul normalitatii si sanatatii.
Si, iubita, am sa-ti spun si ca facand in aceasta perioada un sport te autosabotezi, ii pui piedica organismului tau in a depasi aceasta faza. Tu vrei ca aceasta redistribuire a grasimii abdominale sa treaca cat mai repede - si crede-ma ca se va intampla, cu siguranta, si tu te vei simti odata si odata frumoasa si increzatoare. Cu cat insa vei lua din caloriile necesare vindecarii si refacerii, prin restrictie si sport, cu atat iti va fi mai greu sa depasesti aceasta perioada. Ai rabdare, mananca constiincios, odihneste-te, ia legatura cu noi cat mai des, scrie aici, vorbim si pe FB, facem impreuna cat mai multe ca sa depasesti cu bine aceasta faza.

Gandeste pe termen lung (vizualizeaza-te dincolo de aceasta faza, care va trece in cateva luni). Schimbarile se vor face cu pasi mici, poate ca de la o zi la alta nu vei percepe mari diferente, dar peste o bucata mai mare de timp va fi muuult mai bine. Cat timp? Asta nimeni nu poate sti, depinde de prea multi factori: cat de bine se poate reface organismul tau, cat de bine te vei ingriji, sa mananci hranitor si destul, sa te odihnesti destul (organismul se vindeca in somn, stiai? )...

Daca iti inchipui ca numai tu ai "ghinionul" balonarii si al recuperarii mai dificile, sa stii ca nu e asa: daca ai sa vorbesti si cu alte fete care deja s-au recuperat din anorexie, ai sa vezi ca toate au gandit la fel despre primele faze ale tratamentului si si-au facut aceleasi griji, dar incet lucrurile s-au rezolvat. Or sa se rezolve si la tine, ai sa vezi

PS: Poate ti-am mai dat link-ul asta, dar il pun oricum aici (despre balonare si unele posibile rezolvari) viewtopic.php?f=15&t=266
De asemenea, lactatele manaca-le numai sub forma de iaurturi si branza de vaci, nu lapte dulce si branzeturi fermentate, o perioada. Sper ca nu ai intolerante alimentare.
Fructele si cruditatile mananca-le inainte de mese sau, si mai bine, intre mese, si niciodata dupa masa. Se face asta pentru ca ele se digera mai repede decat alte tipuri de mancaruri, dar daca nu se si evacueaza la fel de repede, risca sa fermenteze si sa dea balonari. Deci, mananca fructe si cruditati la gustari sau inainte de mese.
Din pacate, pana nu se refac coloniile de bacterii intestinale n-ai ce face, doar sa te hranesti bine, sa incerci regulile din link-ul despre balonare, si sa tatonezi si tu cu buna credinta ce vezi ca-ti face mai bine. Sa mananci in orice caz des, la 2-3 ore o masa sau o gustare.

Va multumesc enorm de mult!! Dumneavostra, d-na Ciobanu si toti cei care au fost alaturi de mine sunt niste oameni minunati!!! Sunt recunoscatoare pt tot ce ati facut pt binele meu...chiar imi pare nespus de rau daca v-am suparat cu o vorba sau am fost incapatanata, parca nu gandeam in momentul acela!! Nici nu vreau sa imi amintesc prin ce am trecut...datorita voua acum imi traiesc viata la adevaratul sens al cuvantului!!!Bineinteles mai exista mici goluri, dar sunt ... sper ca va fi bine:)
Va rog sa o slautati din partea mea pe d-na doctor Ciobanu ....cat mai repede posibil incercam sa venim si la bucuresti sa ne vedem face to face si sa stam la o prajiturica buna de tot de vorba:)...poate sa depanam amintiri
(Stiu ca vi-am spus si pe FB dar vreau sa vada si d-na doctor ca visul meu este sa ajut si eu persoanele cu aceste probleme!Sincer pt mine, acum Bucureti e a 2a casa pt ca o parte din mine e acolo
Abia astept sa fiu 100% recuperata!
As vrea, daca este posibil sa vb si cu fetele care au trecut sau care sunt cu anorexie , poate pot ajuta si eu la randul meu pe cine are indoieli sau poate sa fiu ajutata de fetele care au mai trecut prin perioada asta

Draga Alexandra, esti o fata curajoasa si generoasa si suntem mandri ca scrii cu atata aplomb aici. Sunt sigur ca poti ajuta pe oricine, si pentru asta exista si forumul (suntem toti in aceeasi barca) - si e mai bine pentru toata lumea sa discutati aici si sa-ti protejezi datele personale, pentru ca nu stii intotdeauna pe cine te poti bizui, iar recuperarea e mai usoara si mai suportabila daca o faci intr-un mediu sanatos, langa oameni care cunosc aceasta experienta pe pielea lor.
Iti urez recuperare usoara si te asigur ca te descurci splendid si ca esti in "parametri" !

Vai, iubita, alea nu sunt "gauri", sunt etape firesti! Iar tu suporti aceasta parte cu mult curaj si mult stoicism. Ti-am mai scris o intrebare pe FB (ceva ce am scapat din vedere - ce sa-i fac, asa e prima oara... ).
Aaaa, si pe d-na doctor ai ocazia sa o saluti maine, pentru ca abia asteapta sa mai auda vesti de la tine - sa vezi ce o sa se bucure!

Buna Alexandra!imi permit sa intervin si eu cu un mic comentariu vis-a-vis de problema ta cu "pieptul": nu cred ca marimea pieptului tine de anorexie sau recuperare sau etc ci pur si simplu de genele fiecareia...deci sfaturi nu prea au cum sa ti se ofere aici de-a lungul timpului am auzit fel si chip de bazaconii de gen: freaca-te cu ceapa ), cumpara miraculoasa crema XYZ etc dar, in final, tine de conformatia fiecarei persoane. eu, de exemplu, am avut mereu si i-am urat! sincer, la modul cel mai serios, ma legam cu un batic cat mai strans, si vreo 3 maiouri, ca sa nu se observe. de ce? pentru ca majoritatea fetelor din jurul meu nu il aveau atat de proeminent urasc sutienele si bluzele decoltate, orice articol vestimentar menit sa ii puna in evidenta! stii care a fost unul dintre primele lucruri pentru care m-am bucurat dupa ce am slabit? evident: mi-au scazut sanii! oooaaaiii...dar cat de fericita eram! si acum, chiar, sunt la sub-dimensiunile lor normale dar, renuntand la contraceptive dupa ultima menstruatie, s-au mai umflat un piiiiic. ma cam oftic dar...asta e! nu pot sa ii tai, nu? ))))))))) am si eu fete in jurul meu care se plang de lipsa lor dar imi dau silinta sa le fac sa inteleaga ca trebuie sa fie multumite de corpul lor oricum ar fi el, prietenii si oamenii dragi care-ti sunt alaturi, nu te analizeaza dupa aceste standarde; iar cei care o fac, sunt meeega superficiali si nu merita atentia

in concluzie, oricum am fi, noi, oamenii, nu suntem niciodata multumiti..asta e natura umana dar trebuie sa invatam sa cooperam.

da, exista o solutie, intr-adevar, pentru cine isi permite: implantul cu silicon! de ce nu, suntem in secolul 21. dar, sa stii, ca nici acesta nu este floare la ureche. am cunostinte care au "beneficiat" de asa ceva dar cu maaari sacrificii si dureri si riscuri (uneia dintre ele i s-a rupt operatia dupa cateva luni. aaaauccccci, iti poti imagina cum e?)

Trebuie sa ne multumim cu ce avem...asta, daca nu putem schimba! (iar la capitolul acesta, mai greu )

te pup si te incurajez in drumul tau spre recuperare! poate ne vom cunoste candva

Haha, ai dreptate, Lunna. Eu cand eram adolescenta aveam sani mici, cum probabil iti doresti tu, dar eu priveam cu invidie la fetele mai dezvoltate... care de multe ori se rusinau cu sanii lor mari Da, natura umana poate fi asa de ironica...
Cert este insa ca in decursul timpului am ajuns sa ma impac foarte bine cu mine insumi, mai ales in privinta sanilor . Deci lucrurile astea se mai regleaza pe parcurs - nu numai la mine s-au reglat, ci in general se reaseaza aceste valori la toti oamenii. Pana la urma alte lucruri devin mai importante decat marimea unui organ sau a altuia. Bine ca nu e ficatul - desi nu se vede, un ficat prea mare poate fi o hepatita; sau o inima marita sau prea mica poate sa te si omoare. Asa, la sani, marimea nu prea conteaza pana la urma...

Va multumesc enorm pentru incurajari!!Chiar ma face sa ma simt mult mai bine..intradevar trebuie sa fim multumiti cu ce avem aveti totala draptate (doar ca sincer mi-e si mi umpic ciuda pe altele)
In primul rand le multumesc tuturor care m-au ajutat sa ma fac bine asta e cel mai important lucru!..restul...ei bine sper sa treaca cat mai curand :*

Iertati-ma daca va stresez cu intrebarile mele ...dar scriu si eu ce am pe suflet!
Doamne....sper sa ajung cat mai repede la Bucuresti sa ne intalnim toti ..stam si noi la o prajiturica de vorba ..

nu ne stresezi deloc! cel putin nu pe mine si...sunt convinsa ca nici pe e-lili:))) ma bucur enorm daca pot sa te ajut, cand pot, cu orice

te asteptam, cand doresti, sa ne cunostem personal