Acum este Dum Dec 17, 2017 1:12 pm


Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 9 mesaje ] 
Autor Mesaj
 Subiectul mesajului: Incurajarile sunt binevenite :)
MesajScris: Sâm Aug 10, 2013 1:46 pm 
Neconectat

Membru din: Mie Aug 07, 2013 5:34 pm
Mesaje: 5
Buna ziua,nu sunt sigura daca postez exact unde trebuie. Eu nu am fost diagnosticata cu anorexie nervoasa pentru ca am si alte probleme de sanatate,iar daca ar fi sa spun medicului meu de aceasta problema ar fi mult mai dificil decat incercarile mele de a ma vindeca pe cont propriu.
Ca sa o iau cu inceputul,cred ca problema mea a inceput prin clasa a 8a,cand pe fondul administrarii unor medicamente care imi faceau pofta de mancare am ajuns destul de plinuta pentru inaltimea mea...(ajunsesem la 59 kg). Intr-adevar, am avut probleme in clasa...copiii sunt rautaciosi,asta-i drept,dar a fost foarte ambitioasa si am slabit pana la o greutate normala in mod sanatos,mancand sanatos si facand putin sport.Toata lumea ma admira si ma felicita,bineinteles ca a urmat si respectul celor ce ma necajeau. Ei bine,avand o alta problema de sanatate anul acesta,in toamna,am fost nevoita sa iau iarasi acele medicamente. Nu m-am ingrasat excesiv,ajungand la 53 kg la 1.55,insa mie mi se parea putin prea mult,vrand sa ajung la greutatea mea de dinainte (47 kg) la care ma simteam foarte bine.. La inceput,totul a mers ok,nu eram obsedata de calorii si chestii si mi-am atins telul,insa apoi am cazut in capcana caloriilor si am ajuns sa numar absolut totul. Nestiind cate calorii sunt in pranzurile facute de mama,am ajuns sa imi imaginez ca sunt extrem de bogate in calorii si sa imi restrictionez micul dejun si cina (pe care mi le faceam singura) enorm de mult. Am ajuns astfel la periculoasa greutate de 38 kg cand m-am trezit la realitate,cand m-a ajuns in sfarsit ingrijorarea familiei si i-am recunoscut mamei problema mea.Inainte de asta,aprox. o luna ma "recuperam" pe cont propriu,provocandu-ma in fiecare zi sa mananc ceva fara sa stiu caloriile . De multe ori nu reuseam...insa am avut mari reusite. Am ajuns de la a manca un baton de cereale ca mic dejun la a-l face o gustare si a manca un mic dejun adevarat :). Am ajuns de la o cina constand intr-un iaurt si 5 migdale la o cina aproape completa(dar cu,calorii numarate). De vreo doua saptamani insa mananc normal,fara sa numar nimic,dar am niste pofte de nerecunoscut la mine ! Eu,care nu suport ciocolata,am inceput sa simt nevoia de ea. Unt,ceea ce nu mi s-a intamplat niciodata ! Dulciuri,eu care nu mancam dulce aproape deloc,In cantitati mari,si chestii care nu m-au pasionat niciodata!Din cate am inteles,asta se va stabiliza odata ce corpul meu isi revine. Sper sa fie asa.:) Acum am 40 kg si imi doresc sa mai pun macar pana ajung la o greutate sanatoasa,insa am si eu nevoia de putina sustinere cred :))). As vrea daca se poate sa imi spuna cineva ca nu sunt un monstru pentru ca ieri am mancat o inghetata,o punga de napolitane,niste cereale si biscuiti cu unt si gem.-si asta intre mese !(plus altele pe care nu mi le prea amintesc...ah! popcorn si ciocolata!). Pentru ca eu chiar nu sunt obisnuita sa mananc asa mult,insa am avut senzatia ca asa imi cere corpul. Astazi pare mai bine,deocamdata nu am avut nici o pofta de genul,doar mi-am luat micul dejun si a fost ok totul :). Orice sfat...sau eu stiu,idei,ce pot face sa ma ajut pe mine...e binevenit. Va multumesc din suflet :)


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: Incurajarile sunt binevenite :)
MesajScris: Sâm Aug 10, 2013 3:15 pm 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Sâm Sep 08, 2012 6:17 pm
Mesaje: 206
Draga elunelle, te felicit pt ca ai facut atat de multi pasi in vindecarea ta, nu e deloc usor sa inaintezi pe acest drum atunci cand vine vorba de o tulburare de alimentatie...
Voiam sa iti spun ca aici ai gasit cel mai bun loc de sustinere, cu oamenii cei mai potriviti, care au trecut prin ce ai trecut tu si care stiu exact ce simti, dar care deja nu se mai tem sa arate asta si care isi doresc sa ii ajute si pe altii sa depaseasca obstacolele interpuse in calea vindecarii. De nenumarate ori am crezut si eu ca sunt supraom cand vedeam cat pot sa mananc in perioada de refacere a organismului, mai ales dulciuri, cel putin dupa ce am incetat sa mai am episoade de binge-purge. Desi eram normoponderala, probabil ca organele interne imi fusesera destul de sever afectate de perioadele de compensare (laxative, sport, infometare si, uneori, vomismente). Prin urmare, cu atat mai mult la tine, care esti subponderala, este absolut firesc sa ai pofta de mancare, in special mancare intr-un volum mic, care sa iti dea energie multa. Nu te speria, nu ai de ce.
Tot ce pot sa-ti recomand cu mana pe inima e sa mananci in continuare atat cat simti nevoia si orice ai pofta pt ca numai asa organismul isi reia functiile si pana la urma totul, inclusiv cantitatea de mancare pe care simti nevoia sa o mananci, o sa se regleze. Dupa ce corpul tau se reface, nevoia de a manca mai mult o sa se diminueze, chiar Ana poate sa-ti confirme asta, si ea a trecut prin ceva asemanantor.
Eu iti tin pumnii si te incurajez sa nu renunti, sa ai grija de tine si sa te hranesti! Te pup!


Ultima oară modificat de Ayilin pe Dum Aug 11, 2013 6:00 pm, modificat 1 dată în total.

Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: Incurajarile sunt binevenite :)
MesajScris: Sâm Aug 10, 2013 4:08 pm 
Neconectat

Membru din: Mie Aug 07, 2013 5:34 pm
Mesaje: 5
Nici nu iti poti imagina ce mult m-a calmat mesajul tau si cat te apreciez pentru ceea ce ai reusit (ti-am citit povestea si am fost impresionata) . Iti multumesc pentru raspuns si pentru incurajare,sa ai un weekend frumos :YMPARTY:


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: Incurajarile sunt binevenite :)
MesajScris: Dum Aug 11, 2013 11:15 pm 
Neconectat

Membru din: Mie Apr 03, 2013 6:01 pm
Mesaje: 237
Bunaaaa,eu sunt Ana.
Sa iti explic cum a fost la mine.cel mai putin am avut 36 de kg,ceea ce la inaltimea mea de 1,67 este extrem de putin..nu stiu cum am ajuns asa,nici nu mai conteaza..dar am fost asa prin februarie-martie...groaznic a fost,imi simteam oasele la tot pasul,eram palida,trasa la fata,doar ochii mi se mai vedeau,deabia faceam baie,nu ma aranjam,nu aveam grija de parul meu(ceea ce regret acum enorm,ptr ca s-a deteriorat rau de tot..acum 2-3 luni cadea excesiv,acum,din fericire ,isi revine,creste repede,are stralucire si mai imi cad doar vreo 20-30 de fire pe zi,ceea ce e normal),unghiile nu mai cresteau(acum cresc cu o viteza ametitoare)...Ma rog,a fost rau,acum am aflat ca toata lumea era terifiata ca voi muri...pana si eu am realizat asta,si,desi toata lumea spune ca e aproape imposibil sa te vindeci singura,sa stii ca se poate..e greu,dar realizabil..
In prezent,ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a ajutat..eu am fost si in a12a,am terminat prima pe liceu,sefa de promotie pe oras,am avut media la BAC de 9,90,prima pe zona mea si am intrat la buget la Medicina Generala...ce imi pot dori mai mult,in conditiile in care unele fete isi pun capat zilelor din cauzele astea?
Momentan,observ doar progres..imi cresc unghiile repede repede,nu mai imi cade parul,creste si el,devine matasos,oasele nu mi se mai vad aproape deloc,sunt slabuta in continuare,dar mult mai fericita..sa stii ca zambesc,rad,glumesc,dansez...chestii pe care le-am uitat in perioadele de infometare.Am acum 46 de kg,eu am avut maxim 48..nu ma mai sperie mancarea.
Daaaaaaaar,sa revenim.In perioada mea de recuperare intensa,mancam non-stop..kg intregi de biscuiti,ciocolata,cate 5-6 prajituri pe zi,borcane de gem,paine..deci dulce...asa iti revii cel mai repede..pe masura ce mi-am revenit fizic,poftele au scazut..dar eu mai am probleme la psihic..daca intr-o zi nu ma simt bine si refuz sa iau o masa,ptr ca simt ca mi-e greata,ma simt vinovata si cand imi revin,cand ma supraalimentez,ceea ce nu e bine.
De ex,inca mai am episoade mici de infulecat,dar nu ma mai simt vinovata:))De ex,in seara asta,pe la 8 am mancat o pizza intreaga,1 canita de inghetata si 3 felii de tort de ciocolata(a fost ziua bunicii,deci na).Poate e putin cam mult,dar cred ca totusi corpul meu are nevoie.
Deeci,sa nu te incurc de cap,e normal..mananca tot ce vrei,cand vrei,nu te restrictiona,ca nu cumva sa dai in mancat compulsiv.Gandeste-te ca daca acum,cand esti cu 7 kg sub greutatea ta ideala,nu mananci tot tot ce vrei,cand o faci.?
Te pup,sper sa iti fi fost de folos:)


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: Incurajarile sunt binevenite :)
MesajScris: Lun Aug 12, 2013 7:52 am 
Neconectat

Membru din: Mie Aug 07, 2013 5:34 pm
Mesaje: 5
Buna Ana,
multumesc pentru mesaj :3 si ma bucur sincer pentru tine,abia astept si eu sa mi se refaca parul ..parca deja e mai bine,putin cam aspru totusi. as vrea doar sa nu mai am abdomenul atat de umflat :(... si sa nu mai simt pofte atat de mari si greu de controlat :)) dar am inteles ca e parte din procesul de vindecare. Cu balonarea si abdomenul mult marit ai vreun sfat :(? Cam in cat timp trece?...


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: Incurajarile sunt binevenite :)
MesajScris: Lun Aug 12, 2013 9:10 pm 
Neconectat

Membru din: Mie Apr 03, 2013 6:01 pm
Mesaje: 237
Pentru balonare eu iti recomand cu incredere sa mananci iaurt,cat mai mult,vreo 2-3 borcanele,in care sa pui eventual seminte de in,dar sa fie iaurt simplu..pe urma,il poti asorta cu fructe taiate bucatele,cu o lingurita de dulceata,etc..dar asa stii sigur ca are toate bacterile necesare.Eu una,sa fiu sincera,nu am prea avut probleme cu abdomenul umflat,bineinteles,se exclud episoadele in care mancam cat ptr o armata,atunci era normal..dar in rest,nu prea am avut..stiu sigur ca rabdarea,iaurtul si voia buna te vor ajuta..sub nicio forma sa nu iei laxative.:)
Apropo,cu menstruatia cum stai?
Te pup si iti doresc mult succes pe drumul pe care ai pornit..orice intrebare,cu drag:*


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: Incurajarile sunt binevenite :)
MesajScris: Lun Aug 12, 2013 10:40 pm 
Neconectat

Membru din: Mie Aug 07, 2013 5:34 pm
Mesaje: 5
Multumesc mult de sfat,Ana:* de maine o sa incerc,mananc oricum iaurt regulat dar nu chiar asa mult :3. Cu menstruatia...nu am avut de pe la Craciun,insa la mine e mai complicat,eu luand si steroizi.... poate cine stie,o sa isi revina totusi..Tu cum esti ? Te pup,ai grija de tine :)!


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: Incurajarile sunt binevenite :)
MesajScris: Mar Aug 13, 2013 9:39 am 
Neconectat

Membru din: Mie Apr 03, 2013 6:01 pm
Mesaje: 237
cu placere,oricand.
Ei bine,eu am avut si 2 zile mai proaste,dar acum sunt bine din nou..tocmai am luat micul dejun si ma apuc de facut ordine prin casa...eu sunt ingrijorata cu menstruatia mea absenta,dar e normal sa treaca o vreme pana ce organismul isi reia toate functiile...cel putin,sper...adica eu imi doresc din suflet sa am copii...


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: Incurajarile sunt binevenite :)
MesajScris: Mar Aug 13, 2013 2:07 pm 
Neconectat

Membru din: Mie Aug 07, 2013 5:34 pm
Mesaje: 5
Imi pare rau ca ai avut niste zile mai proaste :),si sincer eu cred ca o sa isi revina menstruatia in cazul tau,mai ales ca zici ca parul si unghiile arata mult mai bine...


Sus
 Profil  
 
Afişează mesajele din ultimele:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 9 mesaje ] 

Ora este UTC + 2 [ DST ]


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi publica fişiere ataşate în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron