Ce ajutor poate da familia in anorexie si bulimie?

 

Ajutorul familiei este esential in tratamentul bolilor de nutritie, pentru ca adolescentul are nevoie de mult curaj si sustinere ca sa poata trece peste impulsul, extrem de puternic, de a se infometa. In stadiile mai avansate functiile mentale sunt afectate, iar adolescentul nu mai este stapan pe vointa sa.

Tocmai pentru ca nu realizeaza gravitatea situatiei in care se afla, prima reactie a bolnavului la o prima interventie (o discutie) a familiei ar putea fi una violenta. De ce? Imaginati-va ca ati fi naufragiat in mijlocul marii si cel mai important lucru pentru dvs. ar fi sa supravietuiti agatandu-va de un obiect aflat la indemana (un colac de plastic). Sa presupunem insa ca cineva aflat intr-un elicopter v-ar striga sa parasiti colacul, pentru ca va scufundati - si sa va agatati de franghia pe care v-o arunca el. Credeti ca v-ar fi usor sa faceti asta? V-ati agata de colac pana in ultima clipa, ba poate chiar v-ati agata de franghie numai fortat, sau poate chiar v-ar fi atat de frica sa dati drumul colacului si sa va agatati de franghie, incat v-ati duce la fund cu colacul de care va inclestati disperat. Anorexia reprezinta pentru bolnav colacul de care se agata in speranta ca ar putea sa-si controleze viata si propria persoana, felul in care e vazut de ceilalti, integrarea in grupul de colegi, relatia cu familia, etc. De asta slabitul devine atat de important, e o modalitate de a deveni mai bun, mai placut, mai acceptat. Familia se va lupta cu faptul ca anorexia e vazuta ca o salvare de catre bolnav, iar aceasta perceptie e cu atat mai puternica cu cat "vechimea" anorexiei este mai mare, iar sfaturile urmatoare pot ajuta pentru o prima discutie.

Daca suspectati pe cineva din familie de anorexie sau bulimie:

Ce sa faceti:

  • Fiti calm si prietenos.
  • Exprimati-va ingrijorarea in legatura cu ce i se intampla, cu felul in care arata (daca a slabit mult in ultimul timp, daca pare exagerat de obosita si deprimata)
  • Oferiti-va deschis ajutorul
  • Asigurati-o de dragostea dvs. si ca sunteti alaturi de ea orice ar fi.
  • Ascultati intotdeauna si cu atentie ce are de spus, care-i sunt temerile si dorintele
  • Discutati cu un medic despre ingrijorarea dvs. - de preferinta medic neuro-psihiatru, psiholog, medic nutritionist
  • Informati-va cat mai mult despre aceste boli, ca sa stiti cu ce va confruntati
  • Odata ce diagnosticul este pus, colaborati cat mai strans cu medicii copilului si incercati sa sustineti planul de tratament cat mai bine
  • Aveti rabdare: vindecarea este dificila si poate dura mult timp, dar merita tot efortul si timpul dvs.
  • Nu va pierdeti speranta in nici o situatie.

Ce sa NU faceti:

  • NU va suparati sau maniati. Anorexia este o boala si nu este vina ei/lui ca o are, asa cum nu ar putea sa fie vinovat de hepatita.
  • NU amenintati ("daca nu mananci, nu te mai iubesc" sau "mergi la spital"). Trebuie sa fiti un suport important pentru adolescent, iar aceasta se poate obtine numai daca are incredere ca orice ar face, veti fi langa el/ea.
  • NU negociati ("daca mananci, iti cumpar un cadou")
  • NU discutati despre diete, greutate sau imaginea corporala. Nu acestea sunt adevaratele probleme.
  • NU insistati sa cantariti copilul acasa
  • NU fortati lucrurile. Lucrurile bune necesita timp. Puteti face in fiecare zi cate un lucru ce demonstreaza dragoste si dorinta de a ajuta, in loc sa incercati sa aveti o discutie mare si decisiva, sau sa faceti ceva foarte radical, care ar pune in pericol relatia de incredere cu copilul.
  • NU fortati copilul sa manance. Mesele de familie nu trebuie sa se transforme in camp de batalie.
  • NU incercati sa vindecati anorexia singuri. Lasati un medic sa faca acest lucru, pentru a-i asigura copilului dvs sanse cat mai mari de vindecare.
  • NU uitati ca anorexia netratata este o boala mortala.

Concret! Ce poate face familia?

Unitatea in fata bolii, sustinerea reciproca - sunt de mare ajutor pentru o vindecare reusita. Sunt mult mai multe sanse ca boala sa se vindece si sa nu recidiveze daca familia se misca unitar, toti impreuna, pentru schimbarea stilului de viata, astfel incat tratamentul sa fie parcurs fara probleme - si chiar si dupa vindecare unitatea si armonia in familie sunt binevenite. Principiul "Toti pentru unul si unul pentru toti" se aplica cu succes in tratamentul bolilor de alimentatie.

Cred ca una dintre marile erori pe care le poate face o familie e sa puna pe umerii bolnavului intreaga responsabilitate a tratamentului si vindecarii. Bolnavul face tratamentul propriu-zis, dar familia in intregul ei trebuie sa faca urmatoarele:

  • sa creeze conditiile pentru tratament;
  • sa aiba rabdare - boala nu se vindeca intr-un timp scurt; o boala de alimentatie se poate dezvolta in luni de zile, uneori ani, si se prea poate sa se vindece tot in ani;
  • sa participe, de cate ori li se cere, la sedintele de psihoterapie;
  • sa aiba rabdare ca psihoterapeutul sa cunoasca situatia, sa incerce sa lucreze cu acesta si sa-i acorde un capital de incredere. Lucrurile bune cer timp; primele cateva sedinte vor fi pentru cunoasterea reciproca; sa aiba incredere ca sugestiile psihoterapeutului sunt facute cu bune intentii si izvorasc din intelegerea lucrurilor la momentul respectiv, din cunoasterea bolii si din experienta de lucru cu pacientii anteriori;
  • mai ales daca e nevoie de o perioada de spitalizare, vindecarea va demara mai greu, dar SE INTAMPLA! In perioada de spitalizare multi dintre parinti sunt deja consumati de grija, ei insisi extrem de stresati de situatie - dar amintiti-va ca cei care s-au aflat inainte in aceeasi situatie s-au vindecat! Toti cei internati au plecat in stare mai buna, iar in timp toata lumea a evoluat bine - cel putin, cei cu care am reusit sa tinem legatura! Grupul de suport incearca sa tina legatura cu toata lumea - va rugam sa-i ajutati, pentru ca va ajutati pe dvs.;
  • in situatiile in care se prescrie medicatie: si familia, si bolnava/bolnavul trebuie sa urmareasca reactiile la medicatie si sa tina legatura cu medicul pentru eventuale ajustari. Prescriptiile sunt de obicei pe termen lung si pana se ajunge la acomodarea organismului, pana se gaseste un optim al medicatiei pentru fiecare pacient in parte e posibil sa dureze cateva saptamani, de aceea raportarea efectelor si legatura stransa cu medicul sunt absolut necesare. In nici un caz familia sau pacientul nu trebuie sa ia initiativa de a schimba sau chiar a renunta le medicatie fara sa se consulta in prealabil cu medicul - acest lucru e foarte important si poate avea consecinte negative pe termen lung, mergand pana la esecul vindecarii. Va rugam sa cititi si Conduita in tratament si medicatia in bolile de alimentatie.
  • sa caute in interiorul ei acele mecanisme care poate au contribuit la sustinerea bolii (se mai intampla si nu e nici o rusine, viata e complicata, uneori e foarte grea si nu vine cu manualul de instructiuni de folosire);
  • sa incerce sa modifice acele relatii care sustin boala - incordari intre membrii familiei, presiuni puse pentru fortarea unor anumite situatii, tensiuni care izvorasc din lucruri nespuse sau nemultumiri neexprimate;
  • sa invete sa-si exprime sentimentele bune, dragostea, afectiunea unuia pentru altul, de cate ori au ocazia. Nimic nu face mai bine decat afectiunea, nimic nu lupta mai bine impotriva bolii decat iubirea exprimata. Uneori credem ca afectiunea se subintelege, se "ghiceste", dar nu e asa. Nu ne putem citi intotdeauna gandurile, mai ales daca ne straduim ani intregi sa parem "oameni seriosi", oameni puternici. Uneori oamenii puternici par neafectuosi, desi in interior ascund multa iubire, multa grija, o mare dorinta de a proteja. Uneori dorinta de a-i proteja pe cei mai slabi de "rautatile lumii" merge inspre izolarea lor, inspre impiedicarea lor de a se implica in ce e in jur, deci de a se maturiza;
  • PROFITATI de existenta Grupului de suport in tratamentul bolilor de alimentatie! Veti gasi parinti care au trecut deja prin experienta de tratament si sunt dornici sa o impartaseasca, sa povesteasca cum a fost, care sunt etapele vindecarii, cum au rezolvat ei situatiile dificile, ce solutii au gasit pentru unele dintre problemele particulare - experienta lor e diferita de cea a personalului de la spital si v-ar putea face viata mai usoara. Tot in Grup veti gasi fosti pacienti a caror experienta veti descoperi ca poate fi cruciala in a invata felul cum sa va purtati in anumite situatii, ce comportamente fac bine, ce comportamente fac rau. Poate persoana bolnava din familia dvs. nu va va spune ceea ce simte, prin ce trece in anumite situatii, va pastra secrete multe dintre lucrurile care va vor permite sa o ajutati, si deci ati dori sa le stiti. Grupul de ajutor ofera suport virtual (prin forum, Facebook si email), prin telefon (prin convorbiri chiar si zilnice cu unul dintre membrii grupului si dvs. si bolnavul puteti beneficia ENORM) si chiar fata in fata, in intalniri de cate ori e posibil. Puteti chiar initia aceste intalniri! O cafea poate fi un bun prilej de intalnire si schimb de informatii.

Va uram tuturor multa bafta si sa nu va pierdeti niciodata speranta!

Cititi despre Grupul de suport in tratamentul bolilor de alimentatie

 

Contact

 


Fa si tu parte din Grupul de Suport virtual:
Afla adevarul: dieta sanatoasa versus dieta nesanatoasa.